Da, mai avem

Da, mai avem


Da, mai avem

Ţară de veci, nepământesc de caldă,
Copiii noştri într-un râu se scaldă
Şi morţii noştri în pământ se scaldă.

Munţii Carpaţi miros a Lună plină,
A rouă şi a suflet de răşină,
La care capre negre se închină.

Da, mai avem ceva Carpaţi acasă,
Deşi chiar piatra lor fu lunecoasă.
Aici, N.C. mi-a cerut să zic „Şirul munţilor”,
nu că au mai rămas „Ceva Carpaţi”,
că suna prea catastrofal
Da, mai avem Mureş şi Prut şi Trotuş,
Şi Olt, şi Jiu şi alte râuri totuşi.

Da, mai avem câte ceva din toate,
Şi râurile noastre prescurtate
Nu se mai varsă în străinătate.

Da, mai avem o limbă, cât se poate,
Cu subiecte şi cu predicate.

Da, mai avem lumini ce luminează
Dacă voim, putem rosti o frază.

La cinci fântâni de le aflarăţi rostul,
Le desfiinţarăm cumpăna vitează.
Dar în adânc e un izvor. Al nostru.

Minunea noastră, ţara noastră caldă,
Copiii noştri dacă-n râu se scaldă
Şi morţii noştri în pământ se scaldă.

Tot ne-a rămas ceva după mezat
Fumul incert pe hornul unui sat,
Şi vreun oraş pitic dar crenelat.

Lui Brâncoveanu i-aţi tăiat cu graba
Şi capul şi copiii. Dar degeaba.

Adrian Păunescu

13970557-landscape-with-lake-galbenu-in-parang-mountains-in-romania

 

 

 

 

 

Un gând despre „Da, mai avem

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s