Esti calator…

Mergeam singur pe drumul meu sumbru si plin de hirtoape …. mergeam asa de douazeci si sapte de ani … cal maroniu, inca in putere, tragind singur la caruta grea, zi si noapte … ca de obicei … si parca din departare, auzeam ecoul unei voci, pledind cu patriotism despre sarmana noastra tara. Tocmai uitasem de ea, tocmai reusisem sa-i ascund imaginile pline de veselie si tinerete … undeva, sub niste paturi groase, facute din uitare … Imi alesesem doar drumul pribegiei, deci de ce m-ar mai fi interesat? O data cu vocea aceea barbateasca, cu miros de tabac si parfum ieftin si greu, am intrezarit cei mai senini ochi si cel mai dulce zimbet pe care l-am vazut in viata mea … si care ma intreba rizind, daca am „stele pe umeri”… Viata asta are destule momente in care omul isi numeste poteca lui dupa numele lui, crezind ca e singur …cind de fapt uita ca pina si cele mai indepartate poteci ajung sa se intersecteze. Trecerea noastra prin viata este o calatorie perpetua … acum treci ca om, miine ca pescarus, data viitoare esti un fluture sau un pom … Universul iti da sansa de a te renaste din nou, si din nou cu speranta ca te vei mai intersecta cu omul acela special cu cei mai frumosi ochi si cel mai frumos zimbet pe care i-ai vazut vreodata … iar mirosul lui aparte il va face unic si usor de identificat in orice clipa … si din calator devii connoisseur!

Un gând despre „Esti calator…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s