Amintiri de dragoste …

Amintiri de dragoste ...

” … eram copil … si-mi scrijeleam IUBIREA … pe toti copacii intalniti pe drum … de SANGERAU … poate … NEFERICIREA … m-ar fi durut ATUNCI … si nu ACUM! … ” (Gelu Iancu)

Am scris pe coaja copacului ca te iubesc … am scris pe corpul meu numele tau, si pe scrumiera mea metalica, am scijelit numele meu!

Copacul “scrisoare” va purta mesajul meu catre tine poate citeva sute de ani … Nu era mai bine sa ti-l dau prin Twitter si sa stea acolo in virtual milioane de ani, trecind dintr-o Galaxie in alta? Copacul “scrisoare” e viu, zimbitor … el se impodobeste de patru ori pe an, cu frunze, cu flori, cu iedera rosie si stelute albe de nea, transmitind acelasi mesaj … o data, si-nca o data, repetind acelasi lucru la infinit: “Te iubesc” …

Imi pare rau ca nu-ti port purta numele pe vecie, doar poate inca vreo treizeci de ani … corpul meu nu mai e tinar si in curind se face nefiinta, doar daca am sa-mi las trupul neinsufletit stiintei … poate asa numele tau va mai dainui … Si de ce nu?

Cred despre scrumiera … cred ca va ajunge intr-un morman de gunoi, fumatul devenind un obicei extinct! Si uite asa numele noastre se duc pe Apa Simbetei ca si cind noi nu am fi fost sau nu ne-am fi nascut ….

Copacul insa ramine cu el acel mesaj nemuritor … de la o muritoare catre un nemuritor. “Te iubescul” meu va dainui, marturie anonima ca noi am existat si am respirat unul pentru altul, calatori in timp care s-au oprit o clipa pentru a transmite un mesaj prin copacul “scrisoare.”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s