„Strainatatea e mai amara ca moartea …”

(Photo from Dan Motanu, FB, February 24, 2014)

Am obosit sa ma gindesc la momentul reintoarcerii mele in patria iubita …. doar am plecat cu gindul ca nu voi mai veni inapoi niciodata! Atita ura aveam in mine, atita naduf, sufocare si zbatere inutila … ufff …. am reusit in sfirsit sa plec dracului dintr-o tara in care pupam toti talpile „iubitului cirmaci” Nicolae! Eram atit de satula de el si Lena lui, ca asi fi facut orice ca sa plec si sa nu mai aud in veci de putregaiurile comuniste! Si am facut, am facut orice si am plecat … am calcat peste cadavre, cadavrele celor care m-au iubit cel mai mult: parinti, prieteni, socri … muntii mei iubiti, strada cu piatra cubica la care ii stiam fiecare fir de nisip, fiecare papadie, … orasul meu minunat in care tata a fost cineva, Transilvania mea iubita, Moldova studentiei mele, Marea mea cea draga cu vila Belona, Bucurestiul primaverilor …. am lasat totul balta si am plecat, dorind sa nu mai imi amintesc de nimic si de nimeni … doar fiere si venin!

Ani si ani am cazut in amnezie, am cautat sa uit si sa nu-mi amintesc nimic … ma simt atat de obosita, de pacalita de propria-mi tara care mi-a dat muie totala, m-a facut sa plec, iar acum ma atrage inapoi ca Sirenele pe Ulysses … Eu am mai vazut oameni care au plecat … si dupa 20 de ani sau chiar si 30 de ai s-au intors, incercind sa schimbe ceva. Oare eu voi putea schimba ceva sau macar voi putea contribui cu ceva? Tiganului ii sta bine cu cortul si cu drumul, dar cum „tiganul asta” nu e prea sigur de etnia lui … mai ca ar putea face o exceptie. Ma asteapta toti acolo … aceeasi strada, aceiasi munti, prietenii imbatriniti prematur de vreme si de fumat, aceeasi tara … mai saraca decit oricind, multe schimbari nepitoresti si oameni nepoliticosi, fara dinti si mirosind a transpiratie. Pietele fara tarani, dar pline de „negustori” noi care vind marfa fara gust si fara miros, mass media mai tembela decit oricind, iar prostia omeneasca debordind! Oare ma voi acomoda … am facut atita carte pe unde am fost, as fi vrut sa o folosesc in slujba romanilor mei, oare se poate? Am atitea intrebari si nici un raspuns.

Eu zic ca soarta ti-e pusa-n frunte si de ea depindem toti! Asa o fi a mea, mai labila, mai vulnerabila. Realitatea in care traim este o variabila de realitate universala, de ea depinzind viata fiecarui om pe pamint.

Multe emisiuni americane au ca tematica viitorul, destinul … si incep asa: „Crezi in viitor? Crezi in tine? Atunci fii sigur ca oricare ti-ar fi soarta vei fi OK!” … ei incercind sa-ti insufle curaj si speranta pentru o viata mai buna.

Chiar daca te simti pierdut … trebuie sa crezi in tine!
Believe in yourself … anyway your destiny is already written!
Ma intorc acasa!

(Dati click pe link-ul de mai jos!)

Anatol Mirzenco – Casa parinteasca

9 gânduri despre „„Strainatatea e mai amara ca moartea …”

    • Interesant este ca nu sint de la tara, mama nu-i acolo ci e cu mine … iubesc Romania mai mult decit pe maica-mea si iubesc ulitele Moldovei (eu fiind din Brasov) pline de praf si oamenii aia necajiti care se intreaba ce dracu’ mai caut eu pe acolo?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s