Fructele, legumele, florile, ierburile pamintului …

Photo Credit: Shutterstock.com

Cine-si mai aduce aminte Brasovul de altadata … ?
Misunau tiganii cu fiecare anotimp si cu fiecare ocazie … nu bine se topea zapada ca si ieseau cu caruta plina de un pamint reavan si gras strigind inflacarati „Pamint de flori …, pamint de flori!” Lucru pe care tot gospodaru’ care locuia in casile dinspre Cetate il voia, pentru ca ploile torentiale si inclinatia dealului spalau bunatatea de pamint, lasind florile cu radacinile uscate. Imediat, la citeva saptamini incepeau urzicile … Doamne … ce bunatate de budinca la cuptor cu ou si piper! Offf…inghit in sec, dar cind auzeam „Fragile doamna, fragile…,” dupa care urmau zmeura, afinile, ciupercile si coacazele de padure, stiam ca incepe lumea mea. Toate acestea mi se pareau fructele lui Dumnezeu, caci ele se vindeau cu masura, masura fiind un paharel mic ca de rachie, ras … nu cu virf, si care intotdeauna, orice ar fi continut el, era pret standard … 5 LEI! Mama, din balcon, se tirguia cu tigancusa dupa care ma trimitea sa le cumpar, iar eu pina sus la mine, la etajul doi, aveam ocazia sa mai fur cite cinci, sase bobite … Acel gust divin, Dumnezeiesc, si mirosul imbatator nu l-am mai simtit niciodata in viata mea ca in acei ani de primaveri sau veri brasovene ale copilariei mele… Mama le spala cu grija si le alegea de frunzulite, dupa care turna un blat de prajitura, si incropea toate fructulitele intr-o crema de unt cu zahar … reteta speciala luata de la doamna Gereanu. Spre disperarea mea, mama nu-mi dadea mie oala sa o ling, dupa ce punea crema fructifera pe blat, ci catelusei noastre, care astepta si ea cu gura cascata bunatatile Pamintului, aduse de tigancusa cu ochi catifeleti si maronii.

Vremea ciupercilor venea curind, galbioare si micute, care murate te scoteau din minti, ai fi vrut sa le maninci goale cu piine prajita si unt! Tot o fetita le vindea, unduitoare ca o creanga de alun. Nu puteai sa o fentezi la bani de loc, ea o tinea una si buna: paharelu’ ras cinci lei si salut! Intre timp abundau florile salbatice, margarete de cimp, narcise, zorele … tot ce se putea aduna de pe cararile muntoase de acei copilasi harnici si iuti ca titirezii … copilasii romilor! Dupa o zi de munca la oras ii vedeai cum luau troleul catre fundaturile Gircinilor, satul lor tiganesc, sau trenul catre Oituz! As fi vrut sa merg cu ei, sa stau cu ei seara la foc si sa mincam felurile lor … pentru ca eram convins ca ei au numai fragi si zmeura si flori galbene la masa plina cu bunatatile Pamintului!